România a mai născut un fenomen. El se numește David Popovici. Țara aceasta, sfâșiată în sport de decenii de nepăsare, furturi și nepotisme, continuă să dea eroi pentru marea performanță.
Născut în 2004, în București, David este dovada că fibra de campion e încrustată în ADN și că ea răzbește în orice condiții. Nadia, Ilie Năstase, Hagi, Halep și orice alt nume uriaș care a făcut cinste acestei națiuni au fost predestinați. România își merită campionii. Românii, nu! Ce am făcut noi, conaționalii lor, pentru a le fi mai ușor?
David are 16 ani și un potențial uluitor. Străinii sunt fascinați de modul ireal în care alunecă prin apă. Să faci record mondial la înot e ceva ce pare aproape imposibil pentru un român. De ce? Pentru că sportivilor nu li se asigură mai nimic. Condițiile de pregătire sunt, de cele mai multe ori, cu un deceniu în urma țărilor civilizate, cu pretenții. Nu mai vorbim despre staff, alimentație, medicamentație… E un miracol înfăptuit de un copil, înzestrat de Dumnezeu și „șlefuit” cu iubire și grijă de părinții lui.
Știți povestea lui? A fost trimis la înot pentru că avea anumite probleme medicale. Practic, dintr-o „întâmplare” a ajuns în bazin. Pentru că destinul lucrează cu o dârzenie greu de înțeles logicii umane. Puștiul a simțit că acolo, în apă, este diferit. Cu ajutorul antrenorului Adrian Rădulescu, care îi este ca un al doilea tată, s-a transformat într-un adevărat K-222 (n.a cel mai rapid submarin din lume). Propulsat de o ambiție feroce, David a devenit, peste noapte, speranța noastră pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Este corect să avem așteptări de la un copil de 16 ani? Orbiți de strălucirea fermecătoare a unei medalii, tindem să neglijăm sufletul din spatele trupului. Câți dintre noi simțeam o astfel de presiune la vârsta lui David? E drept, noi nu am fost predestinați spre a doborî ziduri impuse de timp și spațiu, de forțe și curenți ce se împotrivesc înaintării în apă, dar chiar și așa e nedrept să îi condiționăm puștiului cu plete prima experiență la Olimpiadă.
„Ești un campion”, a fost mesajul premierului Florin Cîțu, după performanțele uluitoare de la Europenele de juniori. E gestul tipic al politicienilor care îmi provoacă dezamăgire. Să te agăți de capitalul de imagine al unui sportiv, mai ales aflat la început de drum, e aproape dezgustător. Cred că dacă era vorba doar de apreciere sinceră, mesajul ar fi putut fi transmis, în privat, sportivului și familiei. Făcut public și preluat de toată mass-media, el mută atenția de pe eroul din bazin pe cel care l-a transmis, adică pe Premierul unui Guvern care a „nimicit” bugetul Ministerul Tineretului și Sportului.
Așa suntem noi, românii. Ne transformăm de cele mai multe ori în Goliați chiar împotriva celor de-ai noștri. Noroc că există David. Cel modern nu trage cu praștie, ci înoată rapid spre legendă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER